- Săptămâna
viitoare, la ora şase şi unsprezece minute, fix după ce şi al treilea gong îşi
va da obştescul şi imprevizibilul sfârşit, ceea ce va atrage cu sine un alai de
suspine înfofolite în pardesie şi rochii transparente de mătase mov, va începe
ultima stagiune a teatrului din oraşul nostru.
- Oraşul nostru
numără o mie patru sute opt suflete rătăcite, dintre care mai bine o jumătate
din acestea pot fi văzute în fiecare luni, la ora cinci, cum bântuie de-a
lungul vitrinelor magazinelor de jucării. Bulevardele sunt acoperite cu ebonită
verde, ceea ce le dă un aspect de acvariu plin cu mucegai şi resturi de ziare
în curs de tipărire. Anunţurile de la mica publicitate fumează ţigări de foi
aduse direct din Anglia, poartă pălării de hîrtie şi au degete subţiri ca nişte
crengi de de vişin.
- La capătul cofetăriei se află un semafor
andaluz pe care copiii l-au învăţat cum să danseze tango într-un singur picior.
Mama nu îmi dă voie să intru în vorbă cu el, spunându-mi că aşa a păţit bunicul
domnului primar, care şi-a pierdut minţile şi peste noapte s-a trezit
transformat într-un melc care în loc de cochilie poartă un televizor cu ecran
cilindric. Turiştii din Republica Moldova sosesc cu trenurile de dimineaţă
numai pentru a vedea cu ochii lor acest ecran cilindric, dar bunicul le spune
să îl lase în pace că şi aşa are o viaţă destul de grea. Moldovenii sunt oameni
de înţeles şi nu mai insistă.
- Soţia primarului nostru conduce un circ
ambulant şi o maşină de pompieri. Ea este atât de ocupată, încât atunci când
ajunge noaptea casă, abia dacă mai are timp să se spele sub braţ, după care
adoarme cu ochii deschişi, ca un căluţ de lemn în mijlocul camerei. Cred că tot
din cauza oboselii, soţia primarului recită poezii din Apollinaire şi Maiakovski.
Gândacul Melchisedec stă agăţat de tavan şi spune în şoaptă că ce frumos e! Noi
ne mirăm de mama focului că de unde ştie soţia primarului atâtea poezii pe de
rost, dar primarul spune să nu ne mai mirăm atâta, pentru că în tinereţe soţia
lui citea treizeci de cărţi de poezie pe zi, până când a înnebunit de la atâta
citit şi a trebuit să o interneze la un ospiciu din Varşovia, unde i-au făcut o
injecţie cu mercur.
- Elefantul Boby umblă cu un ecuson prins de
trompă şi pretinde că e directorul noului ziar. Episcopul oraşului spune la
fiecare liturghie să ne rugăm pentru el şi atunci femeile nemăritate se aşază
în genunchi şi încep să meargă de-a buşilea. Cele care termină primele o mie
cinci sute de ture de catedrală, sunt date spre adopţie către familiile din
Senegal, de unde nu se mai ştie niciodată nimic. Îi spun mamei mele că vreau să
mă duc în Senegal, dar mama îmi zice că nu te duci nicăieri, nu ştiu cine ţi-a
băgat în cap prostiile astea, la magazin să îmi iei două kile de cartofi să vă
fac ceva de mâncare nu te-ai duce, dar după fufele alea îţi ard călcâiele şi
atunci iau plasa de cartofi şi mă duc la magazin.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire