Pe la jumătatea lui
iulie, bunica ne-a făcut prăjitură cu cireşe şi ne-a cumpărat perdele noi. Mama
era internată la Spitalul de Boli Nervoase şi aflasem despre ea că stă într-un
salon cu vedere la părculeţ. Băncuţe pentru câte o singură persoană, alei
pietruite, câini vagabonzi, chioşcuri de ziare, tarabe cu fructe şi îngheţată,
plus un carusel cu girafe şi farfurii zburătoare, în care pacienţii aproape
recuperaţi aveau voie să se dea o tură de zece minute pe zi.
Eu şi sor’mea ne-am dus cu prăjitura şi
perdele la mama şi mama s-a bucurat. A chemat două infirmiere în blugi şi
adidaşi, le-a dat perdele de la bunica şi le-a spus să zică bogdaproste.
Infirmierele au zis bogdaproste, au luat perdelele şi au dispărut cu ele cu tot.
Nici când am fost să o luăm pe mama acasă, două luni mai târziu, nu am mai
văzut infirmierele în blugi şi adidaşi.
Prăjitura cu cireşe i-a plăcut tare mult
mamei, era plină de zahăr pudră pe la colţurile gurii şi pe nas, parcă ar fi
fost o cântăreaţă de operetă care se machia înainte de a intra pe scenă,
sor’mea bătea din palme, eu scrijeleam cu briceagul pe pereţii salonului ceva
care aducea cu nişte schelete de crocodili paraşutaţi din Cer, la desen se
vedea treaba că nu aveam nici un fel de talent, din punctul ăsta de vedere nu o
moştenisem pe mama.
Doctoriţa mamei, o rezidentă roşcată şi cu
sânii mici cât două ouă de raţă, apăru la fereastră şi o rugă pe mama să îi dea
şi ei din prăjitura cu cireşe, iar mama bineînţeles că îi dădu două felii mari,
rezidenta era gravidă în luna a 5-a cu un student nigerian de la Agronomie,
mama ştia mai bine decât oricine altcineva ce înseamnă asta, rezidenta se aşeză
pe băncuţă şi începu să mănânce tacticos din prăjitură.
0 commentaires:
Enregistrer un commentaire