Primul lucru la care se gândi tata de îndată
ce ajunse pe Lumea Cealaltă, fu să îşi deschidă un atelier de ceasornicărie pentru
ciobanii de pe Transfăgărăşan. Găsi destul de repede un adăpost părăsit,
deschise ferestrele, făcu un pic de ordine, afară adia un vânt plăcut de
primăvară, apăruseră şi primele flori, apăruseră şi primii îngeraşi în pielea
goală, se vedea treaba că erau obişnuiţi cu aerul rece de munte, de undeva de
departe se zărea căciula unui cioban, ciobanul nu se vedea nicăieri, abia mai
târziu îl văzu plutind pe deasupra adăpostului, atât de aproape că i se auzteau
aripile fâlfâind şi răsuflarea ca un cântec de fluier noaptea la gura focului,
tata ieşi în prag şi îi făcu semn cu mâna, ciobanul fâl, fâl cu aripile
lui şi deodată nu se mai văzu.
Tata intră înapoi în atelierul lui, începu
să îşi aşeze periile de curăţat, şurubelniţele, pensetele, cleştişorii, lupa, aprinse veioza, deschise radioul, după
care se spălă pe mâini şi începu să mănânce din sandvişul cu brânză şi salam
pregătit de mama. Se vedea că avusesem grijă de tata să nu îi lipsească nimic
pe Lumea Cealaltă, îi burduşiserăm bine de tot coşciugul cu de toate, patruzeci
şi patru de oameni îl căraseră până la groapă, toţi gâfâind şi transpirând ca
în toiul verii, dar nimeni nu zicea nici cîr, o dată pleca tata pe Lumea
Cealaltă. După ce termină de mâncat, trase un gât de ţuică, îşi aprinse o
ţigară şi se întinse în pat.
Cum stătea el aşa, unul dintre îngeraşii
care se hârjoneau afară bătu la uşă, tata întrebă cine e, îngeraşul spuse, tata
îi zise să intre, îngeraşul intră şi îl întrebă dacă nu are şi pentru el o
ţigară, tata îi dădu îngeraşului o ţigară, îngeraşul şi-o aprinse şi se întinse
şi el în pat, lângă tata. Nori albaştri de fum învăluiră atelierul de
ceasornicărie pe care tata îl deschise pe Transfăgărăşan, iar ciobanii,
fâlfâind din aripi, dădeau rotocoale cu ceasurile lor rămase în urmă cu o mie
de ani, când va termina ţigara de fumat, se va apuca de lucru, va mai dura încă
o mie de ani până când le va repara, pe Lumea Cealaltă timpul trece altfel,
ciobanii îl vor răsplăti cu brânză de capră şi cu lapte cald, îi vor face o
căciulă din lână de oaie şi îl vor învăţa cum e să trăieşti în vârf de munte,
cum să facă focul noapte, ca să nu se împiedice de stele, cum să îşi folosească
aripile atunci când potriveşte ceasurile la ora exactă, cum să se înţeleagă cu
îngeraşii care se joacă în pielea goală şi care, atunci când obosesc, se întind
în pat şi îşi aprind o ţigară.
Fără să spună nimic.
1 commentaires:
Excelent!
A.
Enregistrer un commentaire